TERAPIA DURERII CRONICE
Durerea este o senzație și o experiență senzitivă și emoțională neplăcute asociate cu o leziune tisulară existentă sau potențială, sau descrisă ca o astfel de leziune” (Merskey, 1986). Această definiție implică atât factori senzitivi (de ex. nocicepția) cât și emoționali (ex. suferința).- International Association for the Study of Pain
Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăși.
Ea poate fi mult înrăutățita de către factorii de mediu si cei psihologici.
Durerea cronică persistă o perioada de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate și adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient.
Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculara, mobilitatea limitată, lipsa de energie și schimbări în pofta de mâncare.
Efectele emoționale includ depresie, supărare, anxietate și teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obișnuită sau la distracțiile sale. Pornind de la ideea că tulburările mintale „nu dor”, mult timp medicina a ignorat o serie din afecțiunile psihice manifestate cu durere, la fel ca și posibila contribuție la tratamentul acestora a psihiatriei.
Durerea este considerată ca experiență senzorială umană cea mai complexă și o importantă sursă de stres.
Durerea poate fi controlata prin : utilizarea schemei terapeutice in trei trepte conform O.M.S., in functie de intensitatea durerii:
medicamente antialgice sau antiinflamatoare nesterioidiene.
aceste medicamente trebuie administrate urmand prescriptia medicala si prospectele medicale.
Nu se recomanda administrarea de antiinflamatoare nesterioidiene fara prescriptie medicala mai mult de 10 zile fara a consulta medicul curant. Schimbările stilului de viață sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Renunțarea la fumat ajută prin faptul că nicotina din țigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puțin eficiente. Majoritatea tratamentelor pentru durere nu anulează complet durerea, dar reduc gradul de durere. Managementul eficient al durerii nu se rezumă pur și simplu la prescrierea unui tratament analgezic.
Tratamentul durerii ar trebui să ia în considerare și simptomele asociate durerii. Din păcate, mulți pacienți consideră că tratamentul farmacologic este cea mai bună soluție pentru rezolvarea problemelor de sănătate. Această concepție greșită trebuie înlocuită cu ideea că pacientul trebuie să participe activ pentru redobândirea stării de sănătate. Rezultatele, în cazul oricărui tratament, nu ar trebui să fie cuantificate numai în ameliorarea durerii, ci și într-o îmbunătațire a calitatii vietii. Tratamentul nonfarmacologic ar trebui să fie primul pas în managementul durerii cronice. Îndepărtarea fricii, încurajarea pacientului să se descurce singur, folosirea măsurilor adaptative și orientarea atenției către simptomele asociate durerii sunt la fel de importante ca abordarea specifică a durerii.
Terapia nemedicamentoasa se bazeaza pe o dieta sanatoasa:
suplimentarea dietei cu vitamina D.
Studii recente indica faptul ca o deficienta de vitamina D in dieta zilnica poate contribui la durerile cronice.
Vitamina D este vitala pentru absorbtia calciului si fixarea lui in oase si imbunatatairea fortei musculare exercitii fizice zilnice, cum ar fi plimbatul sau inotul:
somnul suficient
terapii complementare, cum ar fi acupunctura sau meditatia, yoga, presopunctura, reflexoterapia, osteopatia
Fizioterapia (cum este stretching-ul), kinetoterapia
Terapia ocupațională vă învață cum să vă adaptați ritmul dvs. zilnic.
Terapia comportamentală Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boală, ca greața sau dispneea (respirația dificilă).
Durerea și controlul simptomelor este o parte importantă a tratamentului bolii și a îmbunătățirii calității vieții.
Dacă o persoana prezintă dureri în zilele dinaintea morții, acest lucru se datorează tipului de boală. Unele boli terminale cum este cancerul osos sau pancreatic, sunt mai frecvent acompaniate de dureri decât alte boli terminale. Durerea și alte simptome pot fi extrem de importante. Cu toate acestea, durerea asociata morții poate fi ușor controlată. Orice durere trebuie comunicată medicului. Multe medicamente și metode alternative (ca masajul) sunt disponibile pentru tratamentul durerii apăruta înainte de procesul morții. În cazul în care afecțiunea împiedică pacientul să comunice cu medicul, se recomandă ca acesta să comunice cu persoanele apropiate. Există pacienți care vor să își protejeze familia în legătură cu suferința lor. Cu toate acestea, este indicat ca aceștia să comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat medical curant. Durerea variază la aceeași persoană în timp și în funcție de situația prin care trece bolnavul dar aprecierea durerii în raport cu stadiul bolii trebuie făcută având în vedere prelucrarea bolii precum și constructele subiective asupra acesteia pe care pacientul și le face. Pacienții, cu un istoric lung de intervenții medicale determinate de dureri, dezvoltă o serie de complicații suplimentare: abuzul de medicamente cu consecințele sale asupra sistemului nervos central, alte alterări corporale secundare datorate tratamentului farmacologic și chirurgical, inactivitate corporală crescută, multiple întreruperi de tratament și conflicte cu medicii și personalul sanitar, diminuarea sentimentului valorii proprii și depresie reactivă.
Durerea netratată, conduce la schimbări structurale în sistemul nervos central, la consecințe psihosociale nefaste, cum ar fi: suicid, pierderea locului de muncă și abuzul de substanțe.